Some photos…
Facute de sora mea..:)
Like this:
2 bloggers like this post.
5 Responses
Leave a Reply
Copyright
File din viata de Myley este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-Fără Opere Derivate 3.0 România.
Bazată pe opera disponibilă la jurnalulsufletului.wordpress.com.
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la http://jurnalulsufletului.wordpress.com.
Vorbe slefuite
 | myley on Looking for love…finding… |
 | Lorelei on Looking for love…finding… |
 | Gabrik on Looking for love…finding… |
 | sickblu on Returning home |
| myley on Returning home |
Ar trebui sa stii ca te admir. Adica, poate totusi, nu ar trebui sa stii. Nici macar nu te cunosc, si te-am descoperit cam tarziu. Oricum , ceea ce vroiam sa spun este ca admir ceea ce scrii. Ajunge undeva in mine. Este chiar emotionant. Poetic!
You’re beautiful. It’s true.
Da. Acum cred ca am terminat cu romanticizmul. Congrats!
Elena.
May 14, 2011 at 16:56
multumesc mult pt…cuvintele astea magulitoare.Regret intr-un fel ca nu am mai scris…poate ca o sa incep din nou,la un moment dat.cine stie?
May 14, 2011 at 19:31
Crzusem ca ai abandonat blogul. Nu ma asteptam la un raspuns. (:
Nu incerc sa fiu ipocrita, sau ceva, cand te “magulesc”. Si faptul ca spun asta ar trebui automatic sa ma faca se devin o ipocrita. Ma rog. Misterioase sunt caile Domnului (?!)
Nu. Mi-a facut o foarte buna impresie tot ceea ce ai scris pana acum. Citesc blogul tau din nou si din nou de cam un an. Poate o sa te gandesti ca nu am altceva de facut. Ahah
Sunt incantata de cunostinta!
Elena.
P.S. Take your time. In fond nimeni nu ar putea pretinde ca tu sa reincepi sa scrii. Si daca-ai sa o faci intr-o zi, tot pentru tine ar fi. Cumva a scrie este a crede in tine insuti ca Dumnezeu. Intr-un fel. Poate nu ma prea fac inteleasa, dar sper sa capti conceptul. Ei dine, da. Cine stie?
May 14, 2011 at 23:38
Si eu am crezut ca l-am abandonat.Insa datorita faptului ca tu mi-ai aratat ca intr-adevar mai sunt oameni carora chiar le plac cuvintele insiruite aici de mine….m-am gandit ca poate ar fi timpul sa reiau ceea ce am inceput candva:)
May 15, 2011 at 18:05
Si totusi reusesti sa ma faci sa zambesc
Ar fi extraordinar!
Pai bun, acum… cica se spune bafta, corect? Pentru ca mult noroc, sau succes este intr-un fel de rau. Ce ma mai pierd in cuvintele astea!
Nu stiu de ce o iau mereu pe alte carari. Ar trebui sa fiu mai timida. Si mai putin invaziva. Imi pare rau ):
Sper, atunci, sa te citesc in curand.
Plec acum, si nu te mai sacai la neuroni.
Elena.
May 15, 2011 at 22:57