Ganduri la lumina mintii

Nebun de alb

Poezia e superba…Geniala!…Si melodia e la fel desi contine doar o parte din toate versurile poeziei.:):Enjoy!!

november_by_bellatina2

NEBUN DE ALB

Adrian Paunescu

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când mă simt tot mai bogat, de tine,
Şi-mi stau pe tâmple soarele şi luna,
Acum mi-e cel mai rău şi cel mai bine.

M-aş jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-aş spune cum te cheamă,
Pătrate negre şi pătrate albe
Îmi covârşesc grădina şi mi-e teamă.

Şi, uite, n-are cine să ne-ajute,
Abia-şi mai ţine lumea ale sale
Şi-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri caută o cale.

Prin gări descreierate – accidente,
Mărfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca să te-apropii şi ca să te sperii.

Jur-împrejur, privelişti aberante,
Copii fragili ducând părinţii-n spate,
Bătrâni cu sănii gri de os pe pante
Şi albatroşi venind spre zări uscate.

Mi-e dor de tine şi îţi caut chipul
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, dacă iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.

Te-aud în bătălii din vreme-n vreme,
Ostaşii gărzii tale ţi se-nchină,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon şi nume de regină.

Fiorul rece prin spinare-mi trece,
Când mi-amintesc cu gene-nlăcrimate
Că tu, de la etajul treisprezece,
Voiai să te arunci, să scapi de toate.

Dar tu-nţelegi, de fapt, că nu se cade
Să-ţi pui în cumpănă întreaga viaţă,
Că nu-s în joc abstractele rocade,
Ci sângele ce fierbe sau îngheaţă.

Neputincioasă, tristă şi frigidă,
Aşa ai fost şi apăreai senină,
Dar cel care-a ştiut să te deschidă
Nu-i fericit, ci îmbătat de vină.

De te lucram sârguincios cu dalta,
De te făceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astăzi eşti, o alta,
Pe care la căldură am trezit-o.

Lăsând ambiţiile de o parte,
Ne aruncăm în marea nemiloasă
Şi-mpreunaţi, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem, din sudoare, sfântă casă.

Pe urmă, vin ceilalţi să ne-o distrugă
Şi ochii tăi mă caută întruna
Şi eu înalţ nefericită rugă,
Purtând pe tâmple soarele şi luna.

Şi te iubesc cu milă şi cu groază,
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră, pentru veşnicie.

Advertisements

7 responses

  1. tipul

    NU POT SA SPUN DECAT MULTUMESC!

    January 19, 2009 at 22:37

  2. Oana

    Intr-o perioada ascultam in disperare Nebun de alb, superba melodie.

    January 20, 2009 at 18:11

  3. myley

    Adevarul e ca suna frumos de tot….E o melodie deosebita ce sa mai….:))

    January 21, 2009 at 20:50

  4. Geo

    Deci melodia asta e absolut superba. O am in playlist de ceva timp si tot nu ma satur de ea. E uimitor cum niste cuvinte frumos spuse isi lasa amprenta atat de adanc in inima ta.

    January 24, 2009 at 00:16

  5. melodia o stiu de mai mult, dar este prima data cand citesc ultima parte a poeziei. ma simt tulburata :”>

    January 25, 2009 at 14:07

  6. myley

    si mie mi s-a parut teribila poezia…A nimerit-o Paunescu:))

    January 25, 2009 at 16:41

  7. Foarte frumoase versurile…am invatat piesa asta cand aveam 14 ani, acum o cant la chitara…imi place la nebunie…

    January 27, 2009 at 01:20

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s