Ganduri la lumina mintii

Dialog

….Nu stiu cat de mult va semana dialogul meu cu al tau Alexandra,nici nu stiu macar daca ar trebui sa semene vreun pic.Am inteles ca ar trebui sa fie ceva intre mine si un fel de “eul” meu,sufletul meu,”vocea mea interioara”.Nu stiu exact ce ar trebui sa “ma” intreb…nu stiu ce vreau sa stiu despre mine,de fapt am vrut uneori sa stiu anumite lucruri,si tocmai pentru ca am vrut asa de mult niciodata nu am reusit sa aflu ceva.Dar hai, sa ne jucam rolurile!

Cred ca as sta undeva intr-un loc linistit,fata in fata cu asa-zis-ul “eu”,asa cum mi-am imaginat odata ca am stat cu propriul destin…doar jucand un joc de carti…Ei lasa ca de data asta ne jucam cu intrebarile.Deci…fata in fata…privind prin propriul suflet fara ca macar sa-mi cer acordul.

Eu: Probabil ca nu mi-am imaginat vreodata ca vom sta asa.Nici macar nu stiam ca pot vorbi cu mine.Ca oricum as vorbi degeaba.Asa-i ca nu m-ai asculta vreodata?

Sufletul: Daca as asculta eu de tine…Unde am ajunge?Prea multa ratiune pentru un suflet asa…tanar ca mine.De ce niciodata nu ai fost de acord cu mine?De ce nu mi-ai impartasit simtamintele astea atat de fragile?

Eu: Hmm…Stiu,mereu am incercat sa reprim anumite sentimente pe care chiar in bratele tale le nutream.Tine de natura mea atat de nestatornica,rebela,de neinteles …Nu ma intelegi nici tu asa-i?Cred ca nu vreau sa-mi raspunzi.

Sufletul: Si totusi…De ce atunci cand vorbesti,iti pierzi lumea undeva in gol?Ai spus ca esti de neinteles…asta inteleg eu prin “neinteles”.

Eu: Pentru ca simt ca nimeni nu poate asculta atunci cand vorbesc eu  si chiar daca ar face-o nu ar putea sa priceapa ceva.Intr-un fel doar tu poti intelege.Oarecum,nu m-a interesat vreodata sa fiu inteleasa de toata lumea.Ba chiar uneori am incercat sa maschez,sa disimulez,sa induc in eroare…Pentru ca uneori prin intelegere intelegeam control.Cu cat esti descoperit pe dinauntru mai bine,cu atat esti mai vulnerabila,mai fragila.Si totusi cineva mi te-a deschis…A reusit.Si aici a fost mana destinului.Cred ca aici a fost prima lui carte pusa jos.

Sufletul: Si aici ai mizat si tu tot pe ea.De ce?

Eu: Pentru ca asa ai vrut tu…Pentru ca asa am vrut si eu…Pentru ca oricum asa avea sa fie.

Sufletul: Te-ai gandit vreodata ca aceasta carte avea sa fie chiar iubirea?

Eu: As minti daca as spune ca am avut macar o idee vaga.Nu am stiut.Nu am simtit.Nu am vazut.Doar s-a intamplat.Si am iubit.Si m-am jucat.Pentru ca mi-a placut sa ma joc.

Sufletul: Si acum ce inseamna iubirea pentru tine?

Eu: Iubirea pentru mine a fost mereu prietenia care mi-a lipsit,intelegerea aceea pe care nu am avut-o,fiinta de langa mine,si cel mai copilaresc si mai nebunesc lucru.Si totusi ar fi putut sa nu fie…Oare as fi putut sa traiesc fara ea?…Te rog nu-mi raspunde nici la intrebarea asta.

Sufletul: Spune-mi cel mai important lucru pentru mine.

Eu: As zice ca libertatea.Un suflet liber e un suflet fericit.

Sufletul:Si acum de ce plangi?Nu…Sa nu-mi raspunzi.

P.S: ” Sufletul meu e o urna in care inchid cenusa patimilor stinse.”7a7f5a38c6e3891b2c9516f97908420b

Advertisements

One response

  1. uite, stii ce observ din dialogurile astea?sau interviuri-in fine-ca sunt tot mai multe persoane care se feresc a spune ce a simti.Nu stiu daca ar trebui sa ma bucur pentru ca si eu intru dans cette categorie..sau sa fiu trista pentru aceasta refulare a noastra …
    oricum frumos-mi-a placut 🙂

    February 7, 2009 at 12:46

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s