Ganduri la lumina mintii

Inca mai caut…

Sunt inca lucruri pe care le descifrez destul de greu.Sunt inca intrebari la care oricat as cauta un raspuns,tot nu reusesc a-l gasi.Nu ca as vrea sa-mi duc viata pana la paroxism,insa uneori as vrea sa stiu totul,sa cunosc totul,sa am totul.E ciudat sa simti ca nu-ti gasesti locul,si e ciudat pentru ca ar trebui.Da,teoretic ar trebui sa nu am de ce ma plange.Defapt,nici nu stiu daca ma plang.Mai precis,simt ca sunt anumite lipsuri pe undeva.Parca nu e totul asa cum trebuie cand se presupune ca ar trebui.

Poate ca am eu prea multe pretentii absurde,insa absurditatea asta am simtit-o dintotdeauna o necesitate,ceva vital,cel putin pentru mine,ca sa ma simt bine,sa ma simt in largul meu.Practic,ca sa se intample asta,as avea nevoie in primul rand de persoane in jurul meu,de oameni,insa nu oricare oameni,de oameni,macar normali daca nu aproape perfecti.Si prin acest “aproape perfecti” inteleg trasaturi definitorii nu neaparat supraomenesti,e de ajuns sinceritatea,bunul simt si respectul de sine si fata de ceilalti.Pentru ca astea sunt in prim plan calea care le deschide pe toate celelalte,si nimic mai mult.

Mi-am dorit mereu oamenii.I-am cautat cu o disperare paroxistica chiar,neincetat.I-am dorit pentru ca tinea de natura mea sa vreau sa ascult si sa fiu ascultata mult,sa ajut si sa fiu ajutata,sa intreb si sa fiu intrebata.I-am vrut in preajma,pentru ca erau oameni si eram si eu om ca si ei.Si mi se pare ca cu cat am cautat mai orbita asta,niciodata nu am avut asa cum mi-as fi dorit,poate.Si nu am avut pentru ca uneori am intampinat mereu pereti puternici de frustrari,de invidie,de reticenta,de raceala,alteori pur si simplu dadeam peste persoane care isi aveau locul in cu totul alta sfera decat a mea.Nu am lipici dom’le,asta e viata!

Eh,nu stiu cat ar putea cineva sa inteleaga ce tot palavragesc eu aici.De multe ori ma intreb,daca nu cumva scriu mai degraba doar pentru mine decat pentru mine si pentru voi.Poate ati simtit si voi la un moment dat ca ceva lipseste,si ca acel lucru sunt chiar prietenii,persoanele de langa.

Advertisements

3 responses

  1. sa stii ca intelegem. vorbesc la plural pentru ca sunt absolut convinsa ca sunt multi care au nevoie de persoane adevarate langa ei-si nu de papusi- dar nu au curajul s-o recunoasca.:(

    March 28, 2009 at 21:11

  2. liliana

    ai foarte mare dreptate ……daca nu ai oameni linga tine degeaba traiesti….. lipseste adrenalina, lipseste totul

    April 20, 2009 at 18:16

  3. myley

    ma bucur din suflet ca ma intelegeti::*:*:*si inca mai pastrez o speranta ca poate se va schimba ceva.:)

    April 20, 2009 at 20:00

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s