Ganduri la lumina mintii

Stories

City of phantoms

Stii??Mi-am dorit de cateva ori in ultimul timp,sa te stiu un strain.Sa fii la fel de strain ca si…cel care trece acum pe langa mine si singurul lucru pe care il stiu la el e ca miroase a….toamna.Nu am niciun trecut cu el,si prezentul e unul fad,vag,prea…nesemnificativ.Sunt la cativa centimetri de el si totusi ma simt la cateva mile distanta.Mile strabatute rece de indiferenta si nepasare.Atat de departe incat nici cu o harta nu as putea ajunge la el.Nici macar nu stiu cum gandeste…ce gandeste…cum vorbeste.Mi-ar placea sa-i aud vocea,si sa strapung linistea asta tampa care se citeste pe fata mea,si totusi o liniste demonic de simpla si de dulce.Mi-ar placea sa-i desenez cu degetul vorbe pe buze,pana am sa ma epuizez si or sa-mi cada pleoapele grele…Sa fie atat de necunoscut incat daca m-ar strange in brate,sa fie aceeasi senzatie pe care as simti-o daca as sta pe pamant: frig…Ar fi frumos sa simt frigul asta pe care nu-l stiu.Daca l-as privi in ochi,as gasi poate un gol imens.Pentru ca nu as citi niciun trecut,niciun moment,nicio clipa.Ca si cum timpul ar fi nul in ochii lui.Sa fie un strain ca toti strainii.Si totusi as vrea sa fie si ma strain ca ei,incat daca as vrea vreodata sa-l cunosc,sa-mi trebuiasca o viata si inca pe atat.Sa fie asa de greu sa-i citesc bucuria,tristetea,blandetea,duritatea…Pacat ca niciun strain nu-ti poate fi asa de strain…

___hey_there_stranger_by_ThyMournia

Advertisements

El si ea=Ei

EL:  Adora sa se scoale dimineata devreme sa urmareasca masini pe geam.Nu ii place Caffe Latte-ul de la Starbucks si crede ca expresso-ul facut de el e de 1000 de ori mai bun.Poate nu a baut inca Moccacino.De cand s-a casatorit se impaca cam greu cu stransul hainelor,in special al sosetelor.Si lui parca tot ii place sa le vada asa frumos…imprastiate…desi uraste scandalul monstru de 10000 de decibeli pe care ea il va face.Adora momentele cand e trimis la cumparaturi,si se pierde in magazinul lui favorit de ceasuri,intorcandu-se cu inca un mic ticaitor in loc de branza Cheddar si mai stiu eu ce.Probabil ca vor gati doar cureaua de piele…ca e cam tare metalul.Adora s-o vada dimineata,desi e putin mai frumusica decat un mic Yeti:).Isi iubeste soacra desi si-ar dori sa-i viziteze mai rar caci strasnic uraste sa-i spuna ca nu va face nimic cu cariera aia a lui in medicina veterinara,plus ca e alergica la animale.Chiar a fost dragut si i-a daruit de ziua ei un Shih-Tzu superb!!

EL despre EA: Crede ca e o Super-Woman doar pentru ca e capabila sa mearga pe o groaza de strazi cu magazine si mall-uri fara sa oboseasca,cand el e cu limba de un cot de la tona de pungi pe care o cara de vreo 6 ore.

EA: E genu de femeie care nu e total innebunita dupa pantofi,nici haine,nici ochelari de soare sau genti.Ea adora parfumurile si muzica celor de la Third Eye Blind.Iubeste sa asculte horoscopul desi nu crede o iota din ce spune aia.Macar nu e ea singura care va avea ghinion toata saptamana.Mereu uita curcanul in cuptor si…noroc cu Pizza Hut!Si ea isi iubeste soacra dar,detesta sa ii spuna ca baietelului ei ii statea mai bine cu Georgiana aia,de la 3,care acum e director pe nush unde.Si ea daca e jurnalist ce are?Isi doreste copii,desi ar fi mai bine daca si-ar regla plansul mai la low volume…daca se poate,evident!Vrea sa aiba o camera plina numai cu carti,sa citeasca pana nu o mai avea ochi pentru asta si o uraste pe Jolie,doar asa…degeaba.

EA despre EL: Inca spera ca el va ajunge un faimos scriitor desi nu a scris in viata lui nimic mai mult decat sms-uri pe telefon,mail-uri si notite pe frigider.Nici macar un amarat de jurnal!

love__by_KORELYAN


Dialog

….Nu stiu cat de mult va semana dialogul meu cu al tau Alexandra,nici nu stiu macar daca ar trebui sa semene vreun pic.Am inteles ca ar trebui sa fie ceva intre mine si un fel de “eul” meu,sufletul meu,”vocea mea interioara”.Nu stiu exact ce ar trebui sa “ma” intreb…nu stiu ce vreau sa stiu despre mine,de fapt am vrut uneori sa stiu anumite lucruri,si tocmai pentru ca am vrut asa de mult niciodata nu am reusit sa aflu ceva.Dar hai, sa ne jucam rolurile!

Cred ca as sta undeva intr-un loc linistit,fata in fata cu asa-zis-ul “eu”,asa cum mi-am imaginat odata ca am stat cu propriul destin…doar jucand un joc de carti…Ei lasa ca de data asta ne jucam cu intrebarile.Deci…fata in fata…privind prin propriul suflet fara ca macar sa-mi cer acordul.

Eu: Probabil ca nu mi-am imaginat vreodata ca vom sta asa.Nici macar nu stiam ca pot vorbi cu mine.Ca oricum as vorbi degeaba.Asa-i ca nu m-ai asculta vreodata?

Sufletul: Daca as asculta eu de tine…Unde am ajunge?Prea multa ratiune pentru un suflet asa…tanar ca mine.De ce niciodata nu ai fost de acord cu mine?De ce nu mi-ai impartasit simtamintele astea atat de fragile?

Eu: Hmm…Stiu,mereu am incercat sa reprim anumite sentimente pe care chiar in bratele tale le nutream.Tine de natura mea atat de nestatornica,rebela,de neinteles …Nu ma intelegi nici tu asa-i?Cred ca nu vreau sa-mi raspunzi.

Sufletul: Si totusi…De ce atunci cand vorbesti,iti pierzi lumea undeva in gol?Ai spus ca esti de neinteles…asta inteleg eu prin “neinteles”.

Eu: Pentru ca simt ca nimeni nu poate asculta atunci cand vorbesc eu  si chiar daca ar face-o nu ar putea sa priceapa ceva.Intr-un fel doar tu poti intelege.Oarecum,nu m-a interesat vreodata sa fiu inteleasa de toata lumea.Ba chiar uneori am incercat sa maschez,sa disimulez,sa induc in eroare…Pentru ca uneori prin intelegere intelegeam control.Cu cat esti descoperit pe dinauntru mai bine,cu atat esti mai vulnerabila,mai fragila.Si totusi cineva mi te-a deschis…A reusit.Si aici a fost mana destinului.Cred ca aici a fost prima lui carte pusa jos.

Sufletul: Si aici ai mizat si tu tot pe ea.De ce?

Eu: Pentru ca asa ai vrut tu…Pentru ca asa am vrut si eu…Pentru ca oricum asa avea sa fie.

Sufletul: Te-ai gandit vreodata ca aceasta carte avea sa fie chiar iubirea?

Eu: As minti daca as spune ca am avut macar o idee vaga.Nu am stiut.Nu am simtit.Nu am vazut.Doar s-a intamplat.Si am iubit.Si m-am jucat.Pentru ca mi-a placut sa ma joc.

Sufletul: Si acum ce inseamna iubirea pentru tine?

Eu: Iubirea pentru mine a fost mereu prietenia care mi-a lipsit,intelegerea aceea pe care nu am avut-o,fiinta de langa mine,si cel mai copilaresc si mai nebunesc lucru.Si totusi ar fi putut sa nu fie…Oare as fi putut sa traiesc fara ea?…Te rog nu-mi raspunde nici la intrebarea asta.

Sufletul: Spune-mi cel mai important lucru pentru mine.

Eu: As zice ca libertatea.Un suflet liber e un suflet fericit.

Sufletul:Si acum de ce plangi?Nu…Sa nu-mi raspunzi.

P.S: ” Sufletul meu e o urna in care inchid cenusa patimilor stinse.”7a7f5a38c6e3891b2c9516f97908420b


Nebun de alb

Poezia e superba…Geniala!…Si melodia e la fel desi contine doar o parte din toate versurile poeziei.:):Enjoy!!

november_by_bellatina2

NEBUN DE ALB

Adrian Paunescu

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când mă simt tot mai bogat, de tine,
Şi-mi stau pe tâmple soarele şi luna,
Acum mi-e cel mai rău şi cel mai bine.

M-aş jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-aş spune cum te cheamă,
Pătrate negre şi pătrate albe
Îmi covârşesc grădina şi mi-e teamă.

Şi, uite, n-are cine să ne-ajute,
Abia-şi mai ţine lumea ale sale
Şi-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri caută o cale.

Prin gări descreierate – accidente,
Mărfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca să te-apropii şi ca să te sperii.

Jur-împrejur, privelişti aberante,
Copii fragili ducând părinţii-n spate,
Bătrâni cu sănii gri de os pe pante
Şi albatroşi venind spre zări uscate.

Mi-e dor de tine şi îţi caut chipul
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, dacă iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.

Te-aud în bătălii din vreme-n vreme,
Ostaşii gărzii tale ţi se-nchină,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon şi nume de regină.

Fiorul rece prin spinare-mi trece,
Când mi-amintesc cu gene-nlăcrimate
Că tu, de la etajul treisprezece,
Voiai să te arunci, să scapi de toate.

Dar tu-nţelegi, de fapt, că nu se cade
Să-ţi pui în cumpănă întreaga viaţă,
Că nu-s în joc abstractele rocade,
Ci sângele ce fierbe sau îngheaţă.

Neputincioasă, tristă şi frigidă,
Aşa ai fost şi apăreai senină,
Dar cel care-a ştiut să te deschidă
Nu-i fericit, ci îmbătat de vină.

De te lucram sârguincios cu dalta,
De te făceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astăzi eşti, o alta,
Pe care la căldură am trezit-o.

Lăsând ambiţiile de o parte,
Ne aruncăm în marea nemiloasă
Şi-mpreunaţi, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem, din sudoare, sfântă casă.

Pe urmă, vin ceilalţi să ne-o distrugă
Şi ochii tăi mă caută întruna
Şi eu înalţ nefericită rugă,
Purtând pe tâmple soarele şi luna.

Şi te iubesc cu milă şi cu groază,
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră, pentru veşnicie.


De sarbatori…(part2)

Trecuse frumusel si noaptea…Asadar,era dimineata….O dimineata fara zapada,in care se presupune ca fiecare copil merge curios sa vada ce i-a adus batranul Mos.Deschise si ea ochii…doar putin,insa ii inchise la loc din cauza luminii puternice.Isi aminti de brad,de globuri,de el…Ah…uitase…Era Craciunul azi.Si ce era cel mai frumos,era ca locul de langa ea era gol.Se intoarse totusi si atinse perna,de parca nu ar fi fost totusi pe deplin convinsa ca el chiar ii daduse papucii,culmea tocmai inainte de sarbatori.Adio cadou,adio iubit!”Halal sarbatori!”…spuse ea zambind trist si oftand adanc.Si ce frumos fu cand isi aminti si ca frigiderul era gol…Trebuia sa recunoasca,gatitul nu era tocmai punctul ei forte.”Si asa imi reprosa mereu ca nu stiu sa gatesc nici macar o omleta…”

Se imbraca repejor(adica in 2 ore) si merse de graba la minunata ei mama….care o adora,si ca de obicei,ii intelegea” programul incarcat,si timpul prea scurt care nu ii mai ajungea si pentru gatit”…Se intoarse dupa ceva timp,cu caserole imbelsugate,pline de sarmale,si alte bunatati.

Aranja frumos masa pentru pranz,asa cum numai ea stia sa o faca,si isi suna toti prietenii pentru a-i invita la masa,hai ca doar nu or fi toti plecati acum,cand ea avea neovie de ei mai mult ca oricand!Nu mare i-a fost mirarea cand pana nici ultimul ei amic nu era acasa.Toti,se distrau la Brasov,la ski,altii plecati in elvetia,austria….”Oare de ce nu am plecat si eu cu ei?De ce am ales sa stau acasa?Si surprise!!!!Iubitul m-a lasat si balta,ca doar NU pentru el ramasesem…..hrrr!!”

Lua deci minunata masa de Craciun singura,infruptandu-se din toate,uitand si de dieta de care incerca sa se tina de vreo luna…uitand de toate!Merse apoi in living,se aseza comod in fotoliul alb,si lenevi acolo pana aproape de seara…Linistea ii fu perturbata de soneria telefonului,ce anunta sms-uri peste sms-uri…toate pline cu urari numai de bine!Si  ca sa vezi,si fostul iubit catadicsi sa-i trimita unul,dorindu-i din tot sufletul “un craciun fericit!”….”Ipocrit,si fals si….ahhh…il urasc!!”….racni ea trandind o ceasca de ceai pe masuta de langa ea.Ipocrit ca ipocrit,fals ca fals,dar ii lipsea.Poate ca ii lipsea mai mult decat vroia ea…Nu il iubise,nu era genul care sa iubeasca asa de usor.Insa,mai mult se atasase de el,se obisnuise cu prezenta lui mereu in umbra ei.Fusese o persoana cu carea putea sa vorbeasca orice,fusese un prieten bun,fusese o companie placuta in tot acest timp,si acum devenise protagonistul  dintr-o alta relatie esuata.Relatiile astea catastrofale deja deveneau un obicei pentru ea,poate pentru ca niciodata nu era suficient de pretentioasa inainte de a face un pas…

Sosise si seara,cu lumini presarate peste tot.Era o noapte foarte friguroasa,insa senina.Se gandi ca poate ar fi mai bine sa iasa putin,sa mai respire,sa ia putin aer curat,sa-i mai inghete nitel nasul.Se infofoli cat mai bine si merse pana in centrul orasului.Se plimba cateva minute bune,trecand ganditoare printre tinerii indragostiti adunati in jurul marelui brad asezat chiar acolo in centru.Mergand asa…pierduta…la un moment dat,se lovi de o persoana.Care,culmea ironiei era chiar fostul…

-Scuza-ti…si ramasese incremenita inainte sa-si termine propozitia. Tu??Aici??intreba ea cu o vaga uimire pe chip.

-Scuze,a fost aaa…..vina…mea.

-Aaaa,pai,ce mai…faci?Esti bine?

Ar fi vrut sa-l stranga de gat,dar ii erau prea amortite mainile de frig,si se abtinu.

-Da…atata cat se poate…tu?

-Putin derutata….atata tot!

Si un moment tacura amandoi.

-Imi pare rau,a fost de la bun inceput o greseala relatia noastra.Insa ti-am simtit lipsa.zise el lasandu-si privirea in pamant.

“Nenorocitul”…gandi ea…”Cu siguranta i-am lipsit “nespus de mult”!!!”

-Da,poate ca a fost o greseala.Dar ce a fost a fost…Eu…trebuie sa ma intorc.Cu bine!

-Aaa…Cu bine,…Ioana!

Si se departa de el,plecand in directia opusa cand o striga:

-Ioana!!Sa stii ca regret ca nu am mancat niciodata o omleta facuta de tine!

Se intoarse usor,si surase!Apoi isi continua drumul,simtind in ea o bucurie mare,pe care nu si-o putu explica.


De Sarbatori…(part 1)

Se uita galesa la bradul pe care tocmai il impodobise.Globuletele,stelutele…culorile…toate o incantau deopotriva.Se stimtea mandra de ceea ce facuse.Era doar “opera ei de arta”!Se aseaza frumos in fotoliul confortabil,langa semineu,lasandu-se mangaiata de caldura focului.Dintotdeauna i-au placut sarbatorile.Multe cadouri,multa bucurie,si familia care de Craciun se reintregeste…Plimbari nocturne in bataia luminilor,sub fulgii jucausi de zapada,sentimentul de regret cu privire la anul care a trecut si la toate lucrurile pe care nu le-a putut face,din diferite motive,speranta care isi face loc in suflet cand se gandeste increzatoare la noul an ce va veni…

Si totusi ceva lipsea…

Privea in jur,entuziasmata,zambind usor,ascunzand insa in adancul sufletului ei un sentiment de mahnire.Era primul Craciun…in care…era singura.Ca de obicei,alta relatie esuata,deci alt Craciun de una singura….Ofteaza indignata,gandindu-se la cat de monoton va fi noaptea trecerii dintre ani fara macar o imbratisare,un sarut,o urare din partea celui iubit…Pacat de sampania aceea scumpa pentru care cheltuise atat si pe care o va bea doar ea.

I se parea atat de absurd sa fii singura in momente ca acestea…Oarecum nimic nu mai avea sens fara cineva alaturi.De ce trebuia sa-i spuna tocmai acum nenorocitul acela de “adio”?De ce avea sentimentul ca fusese inca o fata naiva adaugata pe lista?Ei bine,asta era…ce a fost,a fost!Acum,tot ce ii ramanea de facut era sa se consoleze cu gandul ca si asa mama ei nu prea il placea,ca avea prea multe defecte…Desi simtea ca se minte pe sine,trase concluzia ca a fost mai bine ca s-a intamplat asta.Si totusi…cine ii va mai admira rochia aceea neagra superba pe care o cumparase special pentru noaptea de revelion??…..


Noapte…

…Si totusi o noapte de decembrie e chiar fascinanta.Negrul atinge albul…umbra atinge fiecare forma,fara stele,doar intunericul filtrat prin lumina lampilor.Fara praf…doar vant.Fara caldura…doar frig amortitor.Si totusi as putea sa uit de mine intr-o noapte ca asta.Defapt sa uitam de noi.Sa ne pierdem gandirea,si sa actionam doar din instinct,din inconstienta.

Ce-ar fi daca ne-am aduna sufletele intr-o fasie de matase argintie,si le-am lasa acolo.Am lasa si sentimentele,si tristetile,si tot.Am fi doar urme trupesti dezlantuite intr-un arc vital,generat de propriile imaginatii.

Sa fim ca niste vietati fermecate,care se lasa purtate de farmece de neinchipuit…Sa uitam ca avem picioare si sa ne imaginam ca avem aripi…intr-un rai contemporan.Si sa urmarim masini…Tu ce-ai face intr-o noapte ca asta?

paved_with_good_intentions_by_northernbanshee2